Istoria Barajului Vidraru
Lacul Vidraru este un lac de acumulare, creat de Barajul Vidraru pe râul Argeş, în 1966, pentru producţia de energie electrică. Situat între munţii Frunţii şi Ghiţu, lacul adună apele mai multor râuri – Capra, Buda, Râul Doamnei, Cernatul, Vâlsanul, Topologul, Râul Valea lui Stan şi Limpedea, cu un debit total de cca 5,5 ml /s.
Barajul Vidraru a fost dat în folosință în anul 1966. Pe atunci se situa în primele cinci baraje în arc din Europa, având o înălțime de 166,6 de metri. În acest moment Barajul Vidraru este cel mai mare baraj în arc din România. Construcția Barajului Vidraru a început în anul 1961 și tot în această perioadă s-a lucrat și la Hidrocentrala de pe Argeș.
”Primul semnal de începere a construcției barajului a fost coborârea de la înălțimea de 180 de metri, pe cabluri aeriene, a primei bene pline cu beton. Au urmat apoi zile încordate de munca eroică. Pe șantier, tehnica înaintată, metodele moderne de lucru, mijloacele mecanice contribuie la obținerea unui ritm înalt de execuție. Turnarea betoanelor se face în cofraje metalice, ceea ce contribuie la obținerea unei productivități superioare cu 20 % față de metoda clasică. Constructorii intensifică întrecerea socialistă pentru a realiza acest important obiectiv hidroenergetic la termenele prevazute și chiar mai devreme”, scria ziarul Scânteia din 10 aprilie 1965.
Pregătirea terenului de fundație a constat dintr-un tratament de suprafață și unul de adâncime. Tratamentul de suprafață s-a realizat prin curățarea, spălarea și suflarea cu aer a rocii și plombarea fisurilor. Tratamentul de adâncime a constat din injecții de legătură și consolidare. De asemenea s-a executat un voal pe toată lungimea barajului, prelungit în versanți.
Barajul a fost umplut la capacitate abia în luna decembrie 1965. S-a nascut astfel Lacul de Acumulare Vidraru, așezat între flancurile Munților Frunții și Ghițu. În acest lac se regasesc apele Râurilor Capra, Buda și a afluenților acestora Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, Valea lui Stan și Limpedea. Suprafața totală a lacului de acumulare Vidraru este de 870 de hectare, lungimea este de 14 km, iar lățimea maximă este de 2,2 km în zona Valea Lupului – Călugărița.
Hidrocentrala, denumită până în 1989 Gheorghe Gheorghiu-Dej, a fost proiectată la vremea respectivă să fie condusă chiar și de la București. Stația subterană a centralei, aflată la 104 metri sub nivelul răului, este ”bijuteria” cu care se mândresc cei care au participat ani în șir la dezvoltarea Complexului Vidraru. Acolo este hala mare a mașinilor unde lucrează cinci oameni în fiecare din cele cinci schimburi. Ei supraveghează tot ce ține de întregul proces hidroenergetic. Centrul de control este adânc săpat în munte. S-au excavat aproape trei sferturi de milion de metri cubi de pământ.
